Motivul evident pentru care republicanii nu vor permite familiei Clinton să depună mărturie în public

Sub controlul republican, obiectivele Comitetului de Supraveghere al Camerei sunt de a promova narațiuni partizane mai degrabă decât de a dezvălui fapte și de a avansa înțelegerea publică a problemelor naționale. Reprezentantul James Comer (R-Ky.), președintele său, a afișat în mod constant această abordare interesată în „investigația" comitetului privind scandalul Jeffrey Epstein -- și în special în zelul său de a-i cita în instanță pe Bill și Hillary Clinton.

Comer nu a fost niciodată printre puținii republicani care au cerut administrației Trump să publice dosarele guvernamentale despre predatorul sexual decedat. În schimb, plumbuitorul Comer a urmat cu devotament conducerea președintelui Donald Trump în deturnarea furiei publice asupra cazului. Concentrarea asupra familiei Clinton, care știu puțin (Bill) sau nimic (Hillary) despre această chestiune, este exact modul în care Trump și-a gestionat propriile conexiuni problematice cu Epstein în ultimii câțiva ani.

Cu zeci de mii de mențiuni ale lui Trump în materialele Epstein publicate, acea distragere a atenției este mai urgentă ca niciodată. Și Clinton rămân cumva ținte atrăgătoare pentru politicieni precum Comer și chiar pentru unii dintre democrații din comitetul său.

Dar după ce au rezistat citațiilor timp de luni de zile -- până când a devenit clar că un vot pentru a-i declara în tupeu ar trece Camera -- Clinton au întors scenariul lui Comer. Mai degrabă decât să dea declarații cu ușile închise, așa cum preferă în mod evident republicanii, fostul președinte și secretarul de stat au cerut ca comitetul să îi audieze într-o ședință publică.

Pe 5 februarie, Hillary Clinton a postat această provocare pe X:

„Timp de șase luni, ne-am angajat cu republicanii din Comitetul de Supraveghere cu bună-credință. Le-am spus ce știm, sub jurământ. Au ignorat totul. Au mutat țintele și au transformat responsabilitatea într-un exercițiu de distragere a atenției."
Într-o postare ulterioară, l-a îndemnat pe Comer să „oprească jocurile".

„Dacă vrei această luptă, @RepJamesComer, hai să o avem -- în public. Îți place să vorbești despre transparență. Nu există nimic mai transparent decât o audiere publică, cu camerele aprinse. Vom fi acolo."

Comer nu are de gând să accepte această provocare, pe care a ignorat-o.

În primul rând, el știe cum a funcționat atunci când Hillary Clinton a apărut să depună mărturie despre atacul terorist de la Benghazi timp de 11 ore, la cererea predecesorului său, fostul reprezentant Trey Gowdy (R-S.C.) -- pe scurt, nu bine pentru Gowdy și republicani, care s-au făcut să pară proști în timp ce Clinton i-a lecționat rapid. Nu este deloc clar că Comer, un personaj lent adesea luat în râs în șoaptă de colegii săi republicani, s-ar descurca mai bine împotriva ambilor Clinton.

În al doilea rând, Comer plănuiește în mod evident să urmeze strategia vicleanță care s-a dovedit mai de succes pentru Gowdy în timpul farsei Benghazi -- să înregistreze declarațiile și apoi să scurgă selectiv fragmente care creează o impresie înșelătoare a mărturiei. Așa l-a abuzat Gowdy pe Sidney Blumenthal, jurnalistul și fostul asistent al Casei Albe Clinton, chemat să depună mărturie în privat timp de nouă ore în timpul acelei anchete în 2015.

Am scris pe larg despre acel spectacol de clovn -- și despre complicitatea de care s-a bucurat Gowdy din partea biroului Washington al New York Times, care a sorbit cu nerăbdare scurgerile -- într-o serie de postări. Gowdy și slugile lui au fabricat o poveste despre presupusele „interese de afaceri" ale lui Blumenthal în Libia și cum au influențat politica lui Clinton. După ce au inventat acea poveste distragătoare, republicanii nu și-au putut permite să lase publicul să-l vadă și să-l audă pe Blumenthal demolându-o.

În ciuda protestelor democraților, în special ale regretatului și extrem de apreciatului reprezentant Elijah Cummings (D-Md.), o figură mult mai solidă decât actualul democrat de rang, mărturia lui Blumenthal a fost ținută sub cheie -- unde rămâne până în ziua de azi. Nici Gowdy, nici colegii săi republicani nu au vrut ca publicul să vadă cum și-au folosit greșit puterea pentru a răspândi minciuni, a urmări ranchiuni partizane fără legătură cu Benghazi și, în general, a se face de râs.

Vor permite democrații din Cameră, victimele Epstein și mass-media lui Comer să scape cu același joc? Pentru toată retorica lor despre „transparență", ca să nu mai vorbim de fleacurile similare pline de idealuri din partea republicanilor, de ce ar permite această escrocherie?

Schema lui Comer de a ascunde și apoi de a distorsiona mărturia Clinton este ultimul episod din acoperirea continuă a lui Trump. Ar fi cu adevărat o rușine să permitem ca o astfel de înșelăciune să continue.

• george conway
• noam chomsky
• război civil
• Kayleigh mcenany
• Melania trump
• drudge report
• paul krugman
• Lindsey graham
• Lincoln project
• al franken bill maher
• People of praise
• Ivanka trump
• eric trump